File de club pierdut…

Departe de problemele din tara dar totusi atat de aproape, cu gandul disperat de o lumina candva. Orice problema ma afecteaza chiar daca am ales un alt drum, inima nu-si alege destinul, tara natala, nu o tradeaza!

Mergand spre munca in masina, am simtit umezeala dintre pleoape, gandurile ma purtau spre STEAUA si astfel inima-mi inunda obrajii cu iubirea sfasiata. Greu de descris, cuvintele nu pot ambala asemenea sentimente, suferinta interioara, dezamagirea si ura pentru cel ce ne-a furat cea mai sincera iubire, neconditionata..dragostea de club, dragostea pentru STEAUA.

Stiu ca multe persoane ma considera ciudata, multi nu inteleg dar aceste cuvinte nu sunt asternute in acest scop, voi spune despre esenta ultra in cartea ce va aparea la sfarsitul anului     ,, Viata ultra,, si multe altele in filmul ultra. Acolo voi spune despre atatea lucruri fascinante, despre prietenie si familie prin club. Atatea amintiri se developeaza in inima, atat de multe ma leaga de Steaua, daca as mai avea o viata cu bune, cu rele…..as vrea sa retraiesc momentele ultra, toate. Anii de peluza, deplasarile cu iz de peripetii, miile de kilometrii , orele scutite sau chiul pentru meciuri, deplasarile cu trenul cu intoarcere neprevazuta, noptile din gara dormind unii peste altii  incalzindu-ne cu steaguri sau fulare, mirosul de vopsea pe mana si orele petrecute in soare, insolatia dobandita pentru o coregrafie. Sa nu uitam orele petrecute prin ,,banci,,  pentru a ni se prezenta legea…. Fiecare lumina, miros, stroboscop, fiecare ghiozdan aruncat cu succes, pentru fiecare exista strategia de la ,, bara,, si schema inainteeeeeeee!!!

Am ajuns sa vorbesc la trecut, sa povestesc, sa scriu durerea. Durerea se scrie? Poate multi cred ca e o ambitie sa nu sustin fcsb, nu nu este si pe multi ne doare absenta ..imi pare rau ca nu am facut ceva mai radical la momentul potrivit, acum plang si imi amintesc etapele funerare. Initial a venit, a dat bani era liniste, apoi la plecarea lui Mirel in Arabia a inceput calvarul, setea de media, avutia capatata prin Steaua, nume, imagine tot a supt totul de la club. Intrigi intre peluze, batai, abuzuri peste abuzuri, interzicerea abuziva a tuturor abonatilor, totul…lucrat ca la carte de cel ce respira prostie cu iz de branza.

Nu am cuvinte, nu pot sa cred cum echipa cea mai iubita, brandul tarii a disparut. Simteam si scriam ca este pe patul de moarte, inca din 2008 am acuzat ca aici se va ajunge…dar sa se ajunga, nu credeam. Proteste, haos, nimic din ce merita nu a primit. Banii curg, fotbalul nu exista decat ca bani. Nu e sport ….nu este fotbal ..nu exista FOTBAL FARA ULTRASI. Si usor, usor se vede ..cum nici macar cetatenii nu mai vin, nu au ce sa vada. Hotie, minciuna dupa o perdea crestineasca…nimeni nu mai inghite momeala, poate din inertie cativa mai merg….

Ma intreaba multa lume de ce sustin PARTIZAN…iubesc echipa sarbeasca mai mult decat Steaua? NU niciodata , nimeni si nimic nu imi va putea lua iubirea de club, nimic nu se compara cu iubirea pentru Steaua. Ea nu se cumpara, nu se vinde, nu se comenteaza…ea este acolo, nu pot explica asa este si o simt, si doare tare. Steaua este ca un membru de familie, atata timp cat i-am dedicat atatea….istorie, copilarie, puterea mea, religia mea in momentele grele. Puneam capul pe esarfa si stiam ca o sa treaca.Stiam ca am pentru ce sa lupt, pentru cine, pentru ceva ce nici viata de Apoi nu ne poate da, nu de frica vreunui Dumnezeu , asta este dragoste dictata din interior. Sustin Partizan pentru ca prin grobari retraiesc amintirile frumoase si deja se aduna anii de cand merg la derby-urile lor si am o familie si acolo. Partizan se lupta cinstit si ii admir, chiar daca unele lucruri nu le inteleg si poate unele nu le admit nici la ei.

Meciurile erau un ritual..eliberam iubirea, asa cum puteam, prin cantece, lumina si orice oras mi se parea doar un obstacol, nu exista unul unde sa nu mergem. Imi e atat de dor de acele clipe si urasc sa vorbesc la trecut, imi doresc doar ca roata sa se intoarca si dreptatea sa-si mai puna amprenta pe cel ce a distrus …brandul romanesc. Credeam ca pacientul pe patul de spital isi va reveni iar linia va curge normal, insa linia s-a facut linie continua iar ticaitul acela ma face sa urlu, da, sa strig durerea tare, tare.

Imi e dor de Steaua……

Ptk

 

0 0 vote
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments